Cu stângu’n dreptu’… Jurnalul lui Ion Pocăitu

Azi am avut o supriză destul de mare. Și eu și Veta am fost destul de șocați să aflăm că Neluțu și fetele au convingeri politice de stânga. S-o spui pe aia dreaptă, nici eu nici Veta nu prea ne-am băgat în politică. Am primit la biserică pe câte un canditat, dar nu prea ne-a interesat ce voia partidul de care aparținea el. Pentru mine toți sunt cam la fel. Vor să ne conducă pentru a se căpătui. Urăsc politica de pe vremea împușcatului. Acum însă să aud ca noua generație a familiei mele face politică, și de stânga, mi s-a părut cu totul nelalocul ei.

Mi-au spus că sunt de stânga pentru vor binele celor mulți. Cei de dreapta voiau binele celor puțini și bogați. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Să nu vă mai spui  că aveau argumente teologice. Domnul Isus a fost revoluționar, a apărat pe văduvă și pe orfan, i-a condamnat pe cei bogați, iar biserica primară a înventat prima comunitate comunistă în care toți erau egali.

N-au trecut decât 23  ani de la revoluție și copiii mei vor să se întoarcă din nou sub jurul comunist. Utopia unei lumi ideale le mânâncă sufletele. Cred că la școală îi infestează profesorii lor cu aceste otrăvuri ideologice.

Argumentele mele și ale Vetei, presărate cu experiențele noastre din “iepoca de aur” nu i-au convins. Își argumentau poziția cu exemple din politica de azi și nedreptățile economice, cu viața deșănțată și imorală a mogulilor. Și dreptate aveau.

Poate că e nevoie de mai multă minte și experiență de viață, de mai multă maturitate în credință și o cunoaștere mai profundă a Scripturilor, ca să nu te rătăcești nici la dreapta nici la stânga. Omul lui Dumnezeu rămâne pe calea cea îngustă care este la mijlocul spectrului politic. Asta te face să cauți Împărăția cerurilor mai întâi și să faci dreptate sacrificându-te pentru binele altora. Dar la vârsta lor, copiii nu pricep că nu există societate ideală. Numai Christos la revenirea Sa va aduce cu Sine o orânduire săvârșită.

I-am mai potolit noi cât de cât dar am decis ca împreună cu Veta să ținem câteva zile de post și să ne rugăm Domnului pentru ei. Doamne ferește să nu ne trezim că îngroașă și ei rândurile celor pierde-vară care ocupă acum orașe și țări. Am citit pe lăptopul lui Neluțu că unii, chiar pastori îndeamnă lumea la ocuparea bisericiilor – ocupai ciorci, că așa a citit Neluțu care știe în engleză. Ce o fi în capul oamenilor ăstora, numai Dumnezeu știe. Vor ei să facă așa o primăvară penticostală după ce au văzut-o pe aia arabă? Cine știe? E la modă acum revoluția. Am citit că astfel de revoluții au și avut loc în unele biserici. Unii păstori au trebuiit să plece din biserici ocupate de astfel de revoluționari. Nenorocirea e că toate revoluțiile se fură. Și nu le fură cine trebuie. E întotdeauna un Iliescu disponibil.

A discutat cu Veta după ce s-au culcat copiii, ce ar trebui să facem dacă o să fie și la noi o astfel de revoluție. Am fost amândoi de acord că soluția cea mai bună este să facem și noi ceea ce a făcut fratele Lascău. Vom deschide o nouă biserică. Poate o s-o numim Agape.

Ești un bărbat curajos?

Împreună cu familiile Bisericii Agape, am vizionat sâmbătă filmul: “Courageous” în cadrul unei conferințe de familie.

La terminarea filmului, cu lacrimi în ochi am primit fiecare dintre noi “The Resolution” – hotărârea la care îndeamnă această peliculă creștină de excepție. Actul în sine, semnat cu martori într-o atmosferă solemnă se cerea afișat la vedere în casa creștinului.

Povestea este simplă: Un tată care și-a pierdut fetița de 9 ani regretă că n-a fost un tată mai bun pentru ea și fratele ei. Caută în Biblie să vadă ce cere Dumnezeu de la un tată și astfel se naște această rezoluție, un act provocator pentru toți tații lumii.

Dacă n-ați văzut filmul, vă rog să-l vedeți. Analizați apoi această rezoluție și judecați singuri. Suntem bărbați curajoși? Suntem gata să semnăm un astfel de document? Avem curajul să-l punem în practică? Copiii noștri au nevoie de tați curajoși.

Pentru dumneavoastră, am tradus-o în limba română.

REZOLUȚIA

Promit în mod solemn în fața lui Dumnezeu să-mi asum întreaga responsabilitate pentru propria mea viață,
a soției și a copiiilor mei.

Îi voi iubi, îi voi proteja, îi voi sluji și îi voi învăța Cuvântul lui Dumnezeu, ca un lider spiritual al casei mele.

Voi fi credincios jurămintelor făcute soțiie mele s-o iubesc și s-o cinstesc, fiind gata să-mi dau viața pentru ea
așa cum Christos și-a dat viața pentru mine.

Îmi voi binecuvânta copiii și-i voi învăța să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor, cu toată mintea și puterea lor.

Îi voi învăța să respecte și să cinstească autoritatea și să trăiască responsabil.

Voi confrunta răul, voi urmări dreptatea și voi iubi mila.

Mă voi ruga pentru alții și îi voi trata cu amabilitate, respect și compasiune.

Voi lucra din greu pentru a asigura cele necesare familiei mele.

Îi voi ierta pe cei care mi-au greșit și voi reconcilia cu cei cărora le-am făcut rău.

Voi învăța din greșelile mele, mă voi pocăi de păcatele comise și voi umbla în integritate
ca un om care voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu.

Voi căuta să-L cinstesc pe Dumnezeu, să fiu credincios Bisericii Sale, să ascult de Cuvântul Lui și să fac voia Sa.

Voi lucra cu curaj cu puterea pe care mi-o dă Dumnezeu să împlinesc această rezoluție
pentru restul vieții mele și pentru gloria Lui.

Semnătura:                                                           data:                                                              

Martor:                                             data:                                     Martor:                                                                      data:

„Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului!”
Iosua 24:15

Trusa de scule a românului

Fără cuvinte

Ai grijă de familia ta!

Se spune că într-un sat existau tot felul de meseriași în afară de un ceasornicar. Pentru că sătenii nu aveau la cine să ducă ceasurile să fie reparate, curând acestea au încetat să mai funcționeze bine. Rămâneau în urmă, se opreau. Niciun ceas din sat nu mai arăta ora exactă. Au fost însă câțiva oameni care au continuat să tragă arcurile ceasurilor lor, chiar dacă acestea nu mai arătau ora exactă.

Când a venit, în sfârșit, un ceasornicar în satul acela, toată lumea s-a grăbit să meargă cu ceasul lui la reparat. A făcut o treabă bună cu ceasurile care au fost folosite și care au avut mecanismele în funcțiune, chiar dacă nu mai arătau ora exactă. N-a mai putut face nimic cu ceasurile care, stând pe loc de ani de zile, au ruginit și li s-au blocat toate lagărele și articulațiile.

Din moment ce suntem interesați de familia noastră și de relațiile ei, chiar dacă ele nu arată perfect, ele pot totuși fi reparate mult mai ușor decât acelea care au ruginit din nepăsare și lipsă de inters.

De ce avem noi crize energetice?

Bunker Roy: Învăţând de la mişcarea desculţilor

Vă invităm să urmăriți acest video extraordinar. Bunker Roy este fondatorul unui “Colegiu al desculților”, o școală complet diferită de tot ce știm noi despre școli, în care creativitatea și ingeniozitatea ființei umane este promovată și pusă în practică. Soluțiile problemelor noastre, spune acest indian extraordinar, se găsesc la noi acasă, printre oamenii obișnuiți.

Faceți click pe imagine pentru a vă conecta la TED și a vedea acest video vizitat de peste  1,6 milioane de oameni.

Doamne, ce mare ești!

Cătălin, Adi și Vasi Lup – Doamne, ce mare ești!

Binecuvântarea măgarilor – Zâmbetul de sâmbătă

Preotul Gil Florini, de la Biserica Saint-Pierre d’Arlene din Nice (oraș în sud-estul Franței) binecuvintează măgarii cu apă sfințită într-o slujbă specială dedicată animalelor (9 Octombrie 2011).

Pe când ordinarea lor?

Necazuri

 

Ori de câte ori dorești să împrumuți necazuri,
descoperi că ai creditul foarte bun.

***

Nu oamenii care spun tot ce știu stârnesc necazuri,
ci cei care spun mai mult decât știu.

***

Domnul permite ca unii oameni să dea de necazuri,
pentru că este singurul timp când se gândesc la El.

***

Necazurile și buruienile cresc din cauza lipsei de atenție.

***

Ne numărăm binecuvântările pe degete, și necazurile pe mașina de socotit.

***

Responsabilitatea pentru o mare majoritate de necazuri ale lumii o au doi oameni.
Unul a inventat creditul, celălalt taxele.

***

Semnul unei biserici:
“Dacă aveți necazuri, veniți să ne spuneți de ele.
Dacă n-aveți, veniți să ne spuneți cum procedați.”

Din cartea aflată sub tipar: “Familia – între zâmbet și suspin”.

Cine poartă nădragii? – Jurnalu’ lui Ion Pocăitu

Ieri am avut o discuție destul de vie cu Veta. Aproape că ne-am certat un pic. Să vezi domnule de unde i-a sărit țandura lu’ Veta. Mirarea mea e că draga de ea e mult mai calmă și liniștită ca mine. Cum am intrat în casă de la serviciu, așa pe la cinci, am găsit-o pe Veta cu capsa pusă. A avut un schimb de vorbe cu Flory, fata noastră mai mare. A venit de la școala și voia să meargă la repetiția de orchestră, la biserică. Toate bune și frumoase până ce Veta a văzut-o în blugi, gata să iasă din casă.

“Unde mergi, fato îmbrăcată în halu’ ăsta?” a întrebat-o Veta, ca orice mamă. Atâta a trebuit ca să găsesc apartamentu-n flăcări. Voind și eu să mai sting din scântei, cu mintea mea de pompier amator, am ținut un pic partea fetei.

“Lasă și tu Vetuțo că merge la repetiție și nu la programul de biserică! Și alte fete merg cu pantaloni. E iarnă și-i frig tare afară!” Atâta mi-o trebuit! Așa tată sunt eu? Așa gândește un pastor? Nu e de mirare că în biserica asta fiecare își face de cap… Și multe altele pe care cred că nu-i bine să le scriu aici. Cine știe pe mâna cui cade și caietul ăsta!

Focul era pânâ în grindă, mai ales că se băgaseră în apărarea lui Flory și surorile ei mai mici și chiar Neluțu. Biata Veta m-așteptat ca pe un ajutor potrivit și când colo am dat și eu apă la moară la opinia contrară teologiei ei.

Cu Veta nu te pui. Degeaba au argumentat fetele cu exemple concrete că și alte fete merg cu pantaloni la repetiții, că nici fratele dirijor nu le zice nimic, că și fata fratelui Gheorghe, pastorul de la baptiști umblă cu pantaloni chiar la întâlnirile de tineret de vinerea seara. Ți-ai găsit s-o contrazici pe Veta. Pot merge toatele fetele cum vor ele, a ei nu va merge așa. A noastră era fata pastorului și va da exemplu rău… Întreg comitetul nostru de familie n-a biruit cu Veta. Veta are drept de veto! Cred că de aici i se trage și numele.

Flory e fată bună. A cedat, a luat o rochie pe ea și a plecat cam supărată la repetiție. S-ar putea să vină acasă din nou cu câteva corzi rupte de la chitară.

După ce a plecat fata, am rămas cu Neluțu în camera de zi, că Veta, cum era tot nervoasă s-a închis în dormitor.

“Ce are mama cu blugii lui Flory?” m-a întrebat Neluțu nedumerit. Așa că ne-am apucat de teologia îmbrăcatului femeilor. Că despre ce pot discuta bărbații între ei? Despre femei. După ce i-am arătat versetele din Vechiul Testament care interzic femeilor să poarte haine bărbătești și bărbaților să se îmbrace ca muierile, Neluțu, în loc să fie lămurit, m-a băgat în mare încurcătură. În primul rând mi-a spus că Flori nu poartă nădragii bărbătești ci muierești. Tre’ să recunosc că aici m-a dat gata. Nu am deloc cultură generală în moda vremii în care trăim.

A doua chestiune care m-a șocat a fost o întrebare, legitimă zic eu, pe care mi-a pus-o Neluțu: “Tati, dar noi ținem Vechiul Testament? Păi dacă-l ținem de ce noi bărbații nu ne tăiem împrejur?”

Trebuie să recunosc că n-am reușit să-l conving pe Neluțu că e OK să luăm din Vechiul Testament numai unele porunci și să le neglijăm pe altele. Ori totul, ori nimic.

N-am prea învins eu disputa asta teologică, dar norocul meu că băiatul ăsta este suficient de matur ca să accepte că trăim între oameni cu obiceiuri și tradiții, pe care ar fi mai bine să le lăsăm în grija Domnului, ca să avem pace și liniște. A văzut și el ce furtună au stârnit nădragii lu’ soră-sa.

Mă tot gândesc la copiii ăștia ai noștri. Nu-i deloc ușor pentru ei să fie copiii pastorului. Toată lumea se uită la ei. De la ei se așteaptă mult mai multe decât de la ceilalți copii. Dacă ar fi numai atât, ar fi destul de bune, dar cei care nu mă au la rânză se răzbună pe bieții copii. Nu odată au venit plângând de la biserică. Și nu plângeau din cauza păcatelor lor ci din ale altora.

Neluțu avea șapte ani cred, când a venit la mine plângând la terminarea serviciului de duminică dimineața. “De ce plângi?” l-am întrebat. “Un băiat mi-a dat un pumn!” a suspinat copilul. Ce să-i spun? “Neluțu dragă, așa e la biserică. Trebuie să te obișnuiești.” Nu mi-am dat seama că m-au auzit câțiva frați și s-au pus pe râs. Așa e. Unii plâng și alții râd.

Cu Neluțu am cam scos-o la capăt. Nu știu cum o să mă descurc eu cu Veta. Iară n-o să dormim noaptea asta. Veta crede tare de tot că nu trebuie să apună soarele peste mânia noastră. Ar fi bine să n-o contrazic. Poate mai apuc câteva ceasuri de somn în noaptea asta. Oricum, Veta are întotdeauna dreptate. Că s-ar putea să nu se știe cine-i mai mare: cel ce poartă nădragii sau cel ce dă aprobare pentru purtarea lor?

De se tem oamenii de azi?

Printr-un sondaj de opinie făcut la începutul acestui an, mediile de informații au fost curioase să afle de ce se tem americanii. Iată mai jos lista cu primele 10 fobii ale americanului de rând. Le enumerăm de la 10 în jos, așa cum se obișnuiește. Veți observa că aceste fobii sunt stârnite de mediile de informare și de filmele Hollywood-ului, ele având, aproape toate, conotații apocaliptice. Iată de ce se tem americanii:

10. Extratereștri. Ființe din alte lumi vor invada planeta noastră.

9. Găurile negre ale universului. Informațiile astronomice asupra găurilor negre, popularizate prin filme și scenariile apocaliptice contemporane, îi fac pe concetățenii noștri să se teamă că planeta noastră va fi absorbită de astfel de găuri negre.

8. Impactul cu obiecte cosmice. O serie de filme produse de Hollywood, puse alături de informații și preopcupări ale NASA, întrețin spaima că planeta noastră va fi lovită de un meteorit uriaș sau de vreo cometă.

7. Explozia de raze gama. Poluarea de care se face atâta cazi azi, produce fereste în scutul de ozon care ne protejează de emisia razelor gama. Explozii și emisii puternice de astfeld e raze cosmice pot distruge viața pe planetă.

6. Epidemi devastatoare. Armele bilologice și posibilitatea unor epidemii devastatoare, dată find distrugerea imunității organismului uman, ar putea provoca moartea a milioane de oameni.

5. Războiul nuclear. Cursa înarmărilor atomice în care intră acum țări ca Iranul și Coreea de nord, face ca tot mai mulți oameni să se teamă de holocaustul unui război nuclear nimicitor, care ar pune în pericol existența întregii rase umane.

4. Roboții. Teama că roboții și computerele vor prelua rolul de conducere asupra ființelor umane. În proliferarea acestei fobii contrinuie din plin filme ca „Matrix” și multe altele pe aceeași temă.

3. Activitatea soarelui. Exploziile solare din ultimii ani au readus în atenție pericolul ca viața pe planeta albastră să fie afectată dezastruos de astrul zilei. Din nou o serie de filme produc și întrețin o astfel de fobie.

2. Explozii supervulcanice. Exploziile vulcanice din ultimii ani popularizate de mediile de infomare au tras atenția umanității de pericolul unor erupții supervulcanice de proporții nemaivăzute. Filmul „2012” a hrănit o astfel de speculație, ilustrând foarte dramatic posibilitatea unei astfel de explozii suprevulcanice din parcul național Yellowstone.

1. Zombies – sau morții care umbă printre cei vii. Din nou un rod al filmelor de groază în care cei morți, desfigurați și în stare de putrefacție atacă populația celor vii, conduși de forțe obscure și demonice. Legende vechi și fabulațiile voodoo, alături de „știri” ticluite în acest sens sunt puse în contextul imaginilor filmelor de groază, și americanii se tem de morții care ar putea umbla printre noi cei vii.

Indiscutabil, vremurile sfârșitului vor fi vremuri în care spaima va cuprinde umanitatea. Iată cum descrie vremurile sfârșitului, Evanghelistul Luca, citând cuvintele Mântuitorului: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:25-28).

Cuvintele Domnului: „izvăvirea voastră” îmi spun că lumea va cunoaște condiții așa de grele că este nevoie de intervenția Domnului ca să fim izbăviți.

Dacă lumea din jurul nostru se teme de aceste lucruri, nu e de mirare. Frica lor ne spune și ea că izbăvirea noastră este la Domnul. Iar Domnul vine încurând!