De ce e așa de greu să ne rugăm? (2)

Ruga 2

Îmi aduc amite că în primii ani de studenție am avut într-o noapte o durere înfiorătoare de măsele. Durerea m-a sculat în miez de noapte și am alergat la o clinică de urgențe, care era, bineînțeles închisă. Nici un medicament ce-l găsisem la colegii mei prin geamantane nu folosea la nimic. Am apelat atunci la rugăciune. Eram de curând întors la Domnul. Am intrat într-o cabină de duș din baia comună a căminului și am început să mă rog îngenunchiat pe betonul umed încă de la cei ca făcuseră duș inainte de culcare. Portarul căminului, om milos, a făcut rost de niște pastile de Algocalmin și a venit să mi le aducă. Nu știu cine i-a spus că sunt la baie, dar a venit și a dat peste mine rugându-mă în cabina dușului. N-am să uit niciodată ochii lui mirați și explicația pe care o căuta la postura în care mă găsise. A îngăimat ceva despre căldura țevilor de apă caldă, mi-a înmânat medicamentul și plecat profund descumpănit. Șocul descoperirii lui i-a pus o lumină nou în ochi, un respect special cu care mă saluta de fiecare dată când treceam pe poarta căminului în orele lui de serviciu. De realitatea sentimentelor sale nu voi fi conștient decât în cer. În ceea ce privește sentimentele mele, ele erau de jenă că mă surprinsese rugându-mă.

Un alt motiv al dificultăii rugăciunilor noastre este acela al faptului că rugăciunea nu este decât o admitere tacită a neputinței și slăbiciunii ființei noastre. Rugăciunea nu este altceva decât admiterea neputinței umane. În adâncul ființei noastre ne găsim dependenți de Cel căruia Îi adresăm cuvintele rugăciunilor noastre. Tot în acel adânc al ființei noastre penetrate de efectele căderii, ne vine foarte greu să recunoaștem că suntem slabi și că depindem de Dumnezeu. Ceva din natura noastră coruptă neagă această dependență.

Datorită acestui adevăr, evităm deschiderea și transparența în rugăciunile noastre în grupele de rugăciune. Mai ales, noi bărbații suntem instruiți de societatea actuală că nu trebuie să trădăm nicio slăbiciune și nici să nu ne angajăm în nicio acțiune care ne-ar putea trăda vre-o slăbiciune. Cred că din același motiv nu ne rugăm împreună cu soțiile noastre. Femeile, până mai recent, n-au avut nicio dificultate să-și confrunte propriile slăbiciuni așa ca bărbații.

Prin esența ei, rugăciunea este adimterea slăbiciunii și neputinței omenești față în față cu problemele vieții, declarația unei dependențe de Dumnezeu pentru ziua de azi. O parte importantă a rugăciunii trebuie să fie mărturisirea păcatelor, greșelilor și slăbiciunilor noastre.

Procesul de maturizare nu poate avea loc fără recunoașterea neputințelor noastre și a nevoii de dependență de Dumnezeu.

Aici trebuie spus, că între noi credicioșii, se pripășește un model de creștin plin de putere, autoritar, victorios, drept rezultat al vieții sale de rugăciune. Când spunem despre cineva că este „un om al rugăciunii” îl vedem deja deasupra noastră a tuturora, sigur de sine, rezolvat. Cred că rezultatul unei vieți reale de rugăciune, este tocmai contrarul, un om ce depinde de Dumnezeu tot mai mult, mereu mai conștient de inadecvația sa, de slăbiciunile sale. Ca marii oameni ai lui Dumnezeu din Biblie, el refuză inițial marile trimiteri divine pe care le vede prin prizma neputințelor sale.

(Va urma)

8 gânduri despre “De ce e așa de greu să ne rugăm? (2)

  1. Apropo de rugaciune.
    In urma cu multi, multi ani, parintii mei si cu mine am hotarit sa vin pe lume pe data de 10 Mai.Si cum rugaciunile au durat mai bine de 9 luni, pe data de 10 mai deja ma miscam tot mai convingator ca sa vin pe lume.
    In ultimul moment, ca asa ii sta bine oricarei surprize, cineva le spune parintilor mei ca pe data de 10 Mai se sarbatoreste ziua Regelui Romaniei. Ba se mai spunea ca aceasta sarbatoare vine imediat dupa 9 Mai, ziua cea mai iubita de presedintele Rusiei (actualmente dl.Putin)
    S-apoi eu, in orgoliul meu sigur ca nu acceptam ca ziua mea de nastere sa fie confundata cu te mir ce alte sarbatoriri.Nu mai stia nimeni ce sarbatorim, ziua regelui, ziua victoriei, ziua mea , si, asa una peste alta, in intelegere cu mama mea si tatal meu am hotarit sa vin pe lume in data de 11 Mai. Zis si facut. Si zic: traiasca 11 mai , ziua mea de nastere.

    1. Ați ales-o perfect! Mă bucur pentru astfel de cooperare. Eu n-am avut parte de părinți prea înțelegători… Nu m-a consultat nimeni, așa că… M-am născut de ziua mea!
      La mulți ani cu sănătate și bucurie!

      1. Va multumesc si socot ca este un moment favorabil pentru mine sa va cer sa mai iertati din nesocotinta cu care va mai pushuiesc asa din cind in cind.
        Traiasca si ziua aceea pe care o stiti. Fiti binecuvintat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s