Inverviu cu Adi și Cătălin

adi gliga
Interviul este preluat din blogul „Family to Family” și a fost realizat de Mircea Tipei.

Iată că ați ajuns în America, pe așa-numitul tărâm al tuturor posibilităților. Cât de mult v-ați dorit să ajungeți in Statele Unite?

Cătălin:   Nu foarte tare înainte de a primi invitația. După ce am primit-o, în schimb, am fost foarte încântat că am putea ajunge aici.

Ați calatorit mult in Europa? 

Cătălin:   Foarte puțin înainte de a-l cunoaște pe Adi, mai mult după.

Cum a fost drumul? Ați avut parte de peripeții pe parcursul călătoriei?

Cătălin:   Am plecat pe 16 mai dimineața la 4 și puțin din România… Am avut avion din Budapesta… Ne-au dus niște prieteni dragi tare nouă… Am ajuns la graniță iar la controlul documentelor am realizat că unul dintre ei nu avea la el nici buletin nici pașaport. A trebuit să rămână pentru 5-6 ore la Satu-Mare… Am ajuns la Budapesta… Ne-am despărțit de prietenul nostru… Am plecat cu binecuvântarea lui… Am intrat în aeroport… Am întâlnit un frate… Am plecat și cu binecuvântarea lui… A scris Adi ceva pe pagina lui și am plecat cu o grămadă de binecuvântări… Mulțumim… Am ajuns în Amsterdam… Am așteptat o oră și ne-am urcat într-un avion mare… Înainte să urcăm, am avut parte de un scurt interogatoriu… Am petrecut 8 ore și ceva în avion… Nu a fost chiar așa de greu cum mă așteptam… Am primit mâncare în avion și ne-am bucurat. Ni se făcuse foame.   A fost rece tare din cauza aerului condiționat… Asta poate a făcut să fie mai greu… Oricum, am ajuns în Minnesota… La control ne-au oprit și ne-au pus să așteptăm într-un separeu câteva minute… A fost apăsător… Totuși, a fost un timp în care și Adi și eu ne-am rugat… Știam de ce am plecat de acasă și știam că atunci când am plecat am știut că Dumnezeu e în spate la tot… S-au uitat peste documente și peste invitația de a ajunge in SUA… Și-au schimbat atitudinea după ce au citit tot și am văzut că Dumnezeu a fost cu noi… Nu au mai făcut nici un alt control la bagaje și nu s-au mai legat de nimic altceva… Dumnezeu a fost cu noi… Am mai schimbat un avion și am ajuns pe la miezul nopții in Phoenix… Am fost așteptați, am urcat în mașină, și am început să povestim… La un moment dat, dupa vreo 20-30 minute Mike și-a dat seama că nu știe pe unde suntem… O luasem pe un alt drum… A scos “duhul” de călăuzire omenesc – GPS-ul… Și-am ajuns…

Știm că sunteți pentru prima dată în America. Cum de n-ați ajuns până acum în State? N-ați mai avut alte invitații?

Cătălin:   Știu că Adi a primit mai multe invitații de-a lungul timpului… La mine a fost pentru prima oara când am primit invitație și așa am ajuns aici.

Care este scopul vizitei voastre?

Adi:   Știu că de obicei oamenii ca noi vin în SUA cu anumite interese. Noi nu suntem preocupați decât să câștigăm suflete pentru Isus. Deși pare incredibil, ăsta e adevarul.

Am venit să cinstim pe Dumnezeu în fața celor care ne vor asculta și cred că Dumnezeu vrea să ne arate și noua câte ceva. Deja am văzut asta.

Am venit pentru Românii din America. Sper să se apropie cât mai mulți dintre ei de Dumnezeu în urma slujirii pe care o facem. Realitatea este că am venit să le slujim. Este pentru prima dată când vin în State și se poate să fie și ultima dată. Nu știm. Știu doar că e o ocazie pe care Dumnezeu vrea s-o folosească pentru cei pe care îi iubește și îi cheamă spre EL.

Cătălin:   Când am fost la ambasadă, amandoi i-am zis lui Dumnezeu că, dacă are de lucru cu noi aici, o să fie bine cu viza… Noi slujim – pe Dumnezeu și pe oameni… Ăsta e scopul cu care am venit aici. E o vorba: “Când faci lucrul lui Dumnezeu, El face lucrul tău”. Și asta se întâmplă și acum. Ne bucurăm de bucuriile extra… Ăsta e farmecul slujirii… Când nu umbli după lucruri mari, vezi lucruri mari.

V-ați gândit vreodată la posibilitatea de a vă stabili aici în America?

Adi:   Nu, și nu o să fie posibil. Eventual dacă Dumnezeu are alte planuri. Dar eu nu sunt atras decât de ROMÂNIA. Sunt Român și sunt mândru de asta.

Iubesc România. :)

Cătălin:   M-am gândit scurt… Și mi-a trecut repede. Iubesc prea tare România…

Ce fel de muzică… cântați? Cine vă compune muzica și textele? 

Adi:   Muzică cu teme creștine. O muzică prin care se reflectă stările și relațiile mele cu Dumnezeu și oamenii. O muzică despre realități pe care le trăiesc de ani de zile și în care se regăsesc și cei care o asculta.

Îmi compun singur muzica și textul, dar mai corect spus este că atât muzica cât și textele sunt inspirate cum am mai zis, din viața de zi cu zi și mai ales, din relația pe care o am cu Dumnezeu de paisprezece ani.

Cătălin:   Muzica noastră vine din experiențe și trăiri personale. La Adi mai mult decât la mine. Muzica și textele sunt compuse de noi.

Este muzica o sursă bună de câștig? Se poate trăi bine din muzică?

Adi:   În Romania, nimeni nu poate trăi din muzică, mai ales în Biserică. Cultura și arta în Biserica din Romania sunt aproape zero.

Există o asociere între artă sau cultură, cu firea sau “lumea”, ceea ce este o imaturitate spirituală. Cazul meu este probabil printre puținele.

Nu am făcut muzică să placă cuiva. Am făcut muzică să exprim ce simt. Niciodată nu scot un album, pentru a avea un album. Uneori poate dura și ani de zile să inregistrezi unul.

Doar când sunt inspirat scriu câte un cântec. Când sunt mai multe le pun pe un CD. Am muzica în mine și chiar dacă aș fi singur într-o țară straină și tot aș scrie și aș cânta ceea ce simt și trăiesc.

Dumnezeu e singura sursă de câștig a omului. Dar omul nu vrea să recunoască asta și crede că el a facut sau a realizat ceva. Dumnezeu face tot.

Cătălin:   Probabil că e o sursa bună de câștig pentru cine trăiește din ea, prin ea. Deși, sincer, mă îndoiesc. În România, cel puțin, e greu… În ceea ce ne privește, știu că noi nu trăim din muzică ci prin credință. Pentru cei mai mulți răspunsul ăsta e o prostie… Pentru cine a trait, e ușor de înțeles…

Care este publicul țintă al muzicii voastre?  Este muzica voastra îndreptată mai mult înspre generația tânără, sau îi aveți în vedere și pe cei mai în vârstă?

Adi:   Nu am o țintă, așa cum am scris mai sus. Dovada este că muzica pe care o cânt a avut in ultimii zece ani trecere și la vârstnici și la tineri dar și la copii.

Cătălin:   Muzica noastră e pentru toate categoriile de vârstă… Intrăm, totuși, în contact cu foarte mulți tineri, cu problemele lor, iar asta ne dă un impuls în scrierea cântecelor. Dincolo de asta, învățăm de la copii, tineri, și mai ales bătrâni, așa că le acoperim pe toate pentru toți.

Ce doriți să le transmiteți românilor din America?

Adi:   Adevărul aduce suferință, singurătate uneori, durere și amărăciune. Dar adevarul te face liber. Deci, le doresc să trăiască în Adevăr. Sa nu se mintă și să nu poarte frică de oameni.

Frica de oameni nu vine de la Dumnezeu.

Să îndrăznească să trăiască împlinind Scripturile. Asta înseamnă să fie cinstiți și să pună deasupra oricarei învățături doar Scriptura. Nu să o vorbeasca, ci să o împlinească.

Asta îi va face să traiască Adevarul.

Adevărul este ISUS. 

Cătălin:   Iubește-l pe Dumnezeu cu toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți… E cea mai mare poruncă… Asta rămane…

Ne promiteți încă un interviu la finalul vizitei voastre în SUA?

Adi:   Sigur.

Va dorim o ședere binecuvântată, protecție și călăuzire din partea Domnului peste tot pe unde veți umbla.

Adi:   Așa să fie. Mulțumim.

4 gânduri despre “Inverviu cu Adi și Cătălin

  1. Radu Oprea

    Ce doriti sa transmiteti romanilor din America ?
    „Adevarul aduce suferinta,singuratate uneori,durere si amaraciune.Dar adevarul te face liber.
    Deci le doresc sa traiasca in Adevar.Sa nu se minta si sa nu poarte frica de oameni.”

    EXCELENT !

    Toate adevarurile sunt usor de inteles o data ce sunt descoperite.Ideea este sa le …descoperi.Daca adevarul nu este al vostru,atunci nu este adevar.Pentru a fi adevar
    trebuie sa va apartina,sa provina din experienta voastra,adevarul nu poate fi imprumutat.
    Si experienta voastra vorbeste cu prisosinta de la sine ! GBY

  2. Mos Ion Roata

    Adi, aceste randuri sunt dedicate tie din partea unui batran de aici din State ,ce a trecut ca si tine prin multe, foarte multe si felurite dureri . Impartasesc multe din sentimentele tale, printre care si bucuria sa-L am ca prieten nedesopartit pe Isus Mantuitorul !. El nu m-a tradat si nu m-a abandonat nici in acele grele clipe din viata mea ,cand il nesocoteam . Tot El m-a ajutat sa ajung cu adevarat LIBER ,inca in vremea teroarei comuniste, fara sa intind mana dupa un pasaport .( wishful thinking !) Iti dedic aici o melodie indragita de mine cu multi ,multi ani in urma, din vremea cand tu erai doar un copil : http://www.youtube.com/watch?v=Zp8gH3mi61c.
    Cu sincera simpatie, Mos Ion Roata

  3. Slavit sa fie Domnul pt duminica seara cand mi-ati bucurat inima pana la lacrimi ! Acum ma rog zilnic lui Dumnezeu sa va protejeze pe drumurile voastre si sa fiti in continuare o binecuvantare ! Fr. Petrica multe multumiri pt transmiterea live a programelor din biserica ! Voi sunteti acum parte din viata mea ! Domnul Isus sa va binecuvanteze ! Cu drag Wes din Dallas !

    1. Vasile

      Scot palaria in fata unor oameni ca Gliga si Ciuculescu. Am vazut inregistrarea din arhiva si nu am decat cuvinte de apreciere.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s