Roșia (1)

Rosia 1

La ultima vizită pe care i-am făcut-o la Pâncota, tatălui meu, i-am cerut să-mi scrie câteva amintiri din satul în care am copilărit. Am să public în serial aceste amintiri ale lui. Are 84 de ani acum și m-a uimit din nou de coerența gândurilor și amintirilor sale. Le voi reda aici așa cum le-a scris el. Ele vorbesc de oamenii acelor locuri, de drama celor care au construit o biserică pe care comuniștii au demolat-o.

Un scurt istoric despre satul Roșia și a Bisericii Baptiste demolată de către regimul comunist.

 

M-am născut în satul Roșia în anul 1929 și am trăit acolo 40 de ani, ca Moise cioban la oile socrului său. Acolo mi s-au născut 4 copii, care se află acum: doi în America, unul în Australia și unul în România.

Deși sunt acum la vârsta aceasta de 83 de ani, încă îmi mai amintesc foarte bine câteva lucruri din satul în care am crescut și am locuit.

Satul Roșia se află în județul Arad, pe valea Crișului Alb, lângă orașul Sebiș, la 4 km de gara Joia-Mare. Am vorbit cu un bătrân care își aducea aminte când a venit primul tren pe linia Arad-Brad, lucru care a fost o mare minune.

Satul de care vreau să vobesc, este un sat foarte mic, mai ales că acum nu mai numără mai mult de 30 de suflete. Înainte erau aproape 500 de oameni, dar oamenii au emigrat, plecând în Sebiș, Ineu sau Pâncota.

Oamenii din Roșia au fost foarte gospodari, s-au ocupat toți cu agricultura și cu creșterea vitelor. Avea fiecare pământ și erau livezi de pomi. Pământul era foarte sărac și dacă nu erau vite nu se putea obține o recoltă bună, așa că gospodarii care aveau vite aveau și recoltă mai bună.

Cultivam gâu și în tot satul erau peste 30 de vagoane de grâu anual și era de calitate, căutat mult pe piața din Gurahonț. În fiecare primăvară oamenii curățau holdele de corpuri străine. Mai cultivam și porumb și ovăz.

Aproape fiecare gospodărie avea vie hibrizi, și mulți pruni, din care făceau vin și țuică. Mai făceau și frații, dar țuica era înterzisă de biserică, dar vinul nu era interzis. Ne mai îmbătam câteodată și de vin. Și odată când un tânăr s-a îmbătat, duminica viitoare i-am cântat o cântare la biserică care spunea: „Vedeți beția cum strică de mult în lumea aceasta”.

Satul Roșia este așezat pe deal. Nu cred că există 5 gospodării care au curtea casei dreaptă. Și hotarul satului de tot pe deal. Pădurea este la 0,5 km, așa căci nu duceam lipsă de lemne.

Cred că i-am lăudat destul pe roșieni, dar sunt oameni care merită să fie lăudați.

Trebuie să mai spun căci satul Roșia nu a avut niciun țigan, a fost satul fără țigani. În satul Roșia nu stăteau țigani. (Va urma)

5 gânduri despre “Roșia (1)

  1. În satul Roșia nu stăteau țigani- cu toata lauda satului,unul dintre motivele pentru care nu se opresc tigani intr-un sat nu au ce sa fure… La noi veneau vara se asezu cu corturile pe pasune si incepeau atacul ,tot in timpul acesta faceau cosuri de nuiele pe care le vindeau celor din sat pentru porumb ,cand nu mai aveau ce sa fure ,se ratrageau la satele de unde au venit ,ca apoi la iarna sa se intoarca din nou. Treceau pe la cei carora le vandusera cosurile de nuiele si cosul respectiv trebuia sa fie plin de cucuruz(porumb) si inca o bucata de slanina…
    Ce viata de nomad mai aveau si tigani astia…

    1. Mucanu Aurel

      Probabil de aceea ne-a impus UE ca sa pastram cultura, obiceiurile si traditiile romilor pentru ca generatiile viitoare sa stie cine au fost. Ceea ce este corect. De aceea este bine sa nu intervenim si sa stricam un mod de viata si de cultura caci ne va bate Dumnezeu ca-i stricam randuiala.

      1. Ioan Bâle, Toronto

        @ „să nu intervenim şi să stricăm un mod de viaţă şi de cultură”
        Mi se pare interesantă această afirmaţie. Cum se poate înainta fără înstrăinarea treptată de la starea inferioară la cea superioară? Cum se poate trece de la starea de analfabet la ‚alfabet’ dacă nu intervenim? Cum se poate părăsi modul de viaţă zidit pe furt şi compromisuri, dacă nu stricăm modul acela de viaţă şi incultură?
        Biblia cere mereu şi mereu intervenţia în modul de viaţă păcătos şi în cultura păcătoasă, pentru schimbarea lor. „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13:7) Nu ne este permis să rămânem în insula noastră culturală, oricât de pitorească n-ar părea.
        „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă.” (1 Corinteni 5:7)

  2. mike

    Ce I-mi place ?? sinceritatea omului – caracter integru– am intilnit ,,pocaiti” care -lozincau- noi nu bem vin, doar must– iar frigiderul le era plin de toate cele (nesfinte). Am cutreerat in tinerete– locuri(cumnata de la fratele mai mare era din zona) din area -Sebis -Gurahont ,crisul alb–si nu uit castanele coapte culese din padure-deliciu–

  3. Ama

    mama mea s-a nascut acolo si a copilarit acolo, la Rosia, dupa aceea, in adolescenta s-a mutat la Pancota. Imi povesteste mereu de nucii batrani cu scorbura printre care se jucau „de-a v-ati ascunselea”. Am inteles ca zilelea ce vin, respectiv 18 august, va fi o sarbatoare – Fiii satului – … ii ziceam mamei daca pot venii si nepotii satului🙂 Desi am trecut doar pe langa casa copilariei mamei mele, din povestile ei, parca tot satul prinde contur si viata, cu atata drag povesteste mama mea de Rosia.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s