Roșia (4)

Rosia 4

La ultima vizită pe care i-am făcut-o la Pâncota, tatălui meu, i-am cerut să-mi scrie câteva amintiri din satul în care am copilărit. Am să public în serial aceste amintiri ale lui. Are 84 de ani acum și m-a uimit din nou de coerența gândurilor și amintirilor sale. Le voi reda aici așa cum le-a scris el. Ele vorbesc de oamenii acelor locuri, de drama celor care au construit o biserică pe care comuniștii au demolat-o. Azi, partea a 4-a.

Am început lucrul. Fiecare a cotribuit cu cât a putut, după puterea fiecăruia. Lucrarea s-a terminat și a fost foarte reușită. Adunarea avea balcoane în spatele bisericii și pe pereții laterali. Toate au fost bune, dar nici unul ditre noi nu a știut că noi nu aveam autorizație de contrucție, care trebuia obținută de la Oradea, unde era regiunea Crișana.

Pe timpul acela, asta din auzite, pentru că nu am probe, Consiliul Popular de la Revetiș, unde era secretar de la Roșia, ceva rudă de-a lui Covaci Moise, i-ar fi eliberat o autorizație pe care ar fi retras-o ulterior pentru ca să nu fie pedepsit, deoarece nu era legală. Dar asta cum am spus, nu este sigur.

După terminarea bisericii a intervenit o mare neînțelegere în comitetul bisericii cu privire la locul unde să se pună ceasul. Ceasul era pus în spatele amvonului și unii spuneau ca să se pună în mijlocul adunării și a început o mare ceartă în comitet. Nu știu dacă vreodată s-au mai împăcat, s-au au murit așa în dușmănie. La o adunare generală alții s-au mai și îmbrâncit.

După mai bine de un an de funcționare, ne-am trezit că vin de la raion câteva delegații să ne ia la întrebări, cum am contruit și să le arătăm aprobările. A venit conducătorul de adunare Covaci Moise cu toate aprobările pe care le-a avut. Toate bune, dar le trebuia autorizația de construcție, care lipsea. Am intrat ca să spun că pastor era fratele Cociș Gheorghe, care nu era amestecat cu construcția, numai cu partea spirituală. La raion era primul secretar Leordeanu, un comunist foarte înrăit și împotrivitor, mai ales la pocăiți, cu unul Pogan care avea misiunea aceasta.

Dacă nu am putut ca să arătăm autorizația de construcție ne-au dat un termen de câteva săptămâni pentru a aduce documente. Când au venit a doua oară și era același rezultat, ne-au pus trei condiții.

1. Să o demolăm noi
2. Să o demoleze ei și să vândă materialul pentru a plăti muncitorii
3. Să o predăm la stat fără ca să se spargă.

La toate acestea, comitetul nu s-a învoit nici la una din ele, cu toate că erau câțiva dintre noi care eram deacord ca să o predăm la stat, numai ca să nu se spargă. Dar era un oarecare frate lucrător, cu numele Dan Ioan, care avea ultimul cuvânt și toată lumea asculta de el. Era un lucrător rămas de la frații penticostali, de pe vremea când penticostalii erau uniți cu baptiștii, dar nu au rezistat prea mult împreună, pentru că tare se mai contraziceau. Când baptiștii predicau era împotrivă, așa că pentricostalii s-au retras dar acest frate a rămas pentru că avea 4 fete și la penticostali nu erau tineri. Și acesta, parcă îl aud și acum, spunea că adunarea era „închinată Domnului și noi nu cedăm la nicio propunere”.

2 gânduri despre “Roșia (4)

  1. Marius C.

    Duminica am fost la biserica penticostala de langa Fabrica de pensule (Cluj). O cladire noua, foarte moderna.
    Chiar m-am uitat dupa ceasuri, mereu m-am intrebat daca este bine sa existe ceasuri in biserica si daca da, unde sa fie amplasate.🙂
    Mentionez ca nu sunt pocait. Merg uneori in alte orase la biserici protestante, in cautare de inspiratie la problemele personale. De obicei o gasesc.

  2. Mucanu Aurel

    Probabil ca acei credinciosi baptisti sau penticostali si carte ridicasera biserica nu citisera Biblia sau o citisera in fuga. Altfel ar fi luat povata de la Soloman care a primit reclamatie de la doua femei ce revendicau acelasi prunc. Cred ca o stiti. Cea care isi iubea cel mai mult pruncul, din dragoste pentru el si pentru a nu fi despicat in doua a renuntat la el. In schimb cealalata, a preferat ca pruncul sa fie despicat in doua. Adevarata mama, din dragoste pentru el si viata lui, a renuntat la el. Asa si dragostea de biserica a acelor „credinciosi”. Daca dragostea de acel lacas al iubirii fata de Domnul ar fi fost deplina, pentru a nu fi distrus ar fi trebuit sa renunte la el. Domnul ar fi tinut minte si azi ati fi putut sa-l revendicati. Asa, ati preferat ca lacasul Domnului sa fie distrus de autoritati, neavand autorizatie. Pacat, mare pacat. Cate greseli s-au facut. Din pacate nimeni nu isi pune cenusa in cap. Este mai usor sa arati cu degetul si sa incriminezi pe altul. Asta nu inseamna ca-i legitimez pe odiosii comunisti. Probabil ca daca enoriasii cedau si biserica revenea statului, le-ar fi ramas si biserica si aveau si loc de inchinaciune, pentru ca bestiile comuniste nu au lichidat acel cult. I-au lichidat numai pe greco-catolici.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s