Strigătul deznădejdii (2)

Rosia 1a

Era pe vremea secerișului grâului și parcă aud și acum în ureche ‘‘strigătul de deznădejde’‘ și valul de oameni care veneau și curgeau ca un șuvoi dezlănțuit înspre sat. Și-au aruncat uneltele în câmp și veneau în țipete și bocet.

– S-au urcat pe biserică!
– Se sparge adunarea baptistă!

Imediat ulița mare a satului s-a umplut de oameni.

În zadar; de o parte și de alta a uliței unde era biserica, milițienii înarmațI baricadau ulița.

Oameni fără căpătîI, o ceată de neisprăviți dar și oameni aduși cu forța, înarmațI cu barosturi și târnacoape, cu securi s-au urcat pe clădire și au început să devasteze clădirea.

S-a spart în prima zi acoperișul. Noaptea a căzut o ploaie deasă și a udat tot ce era în biserică tot; instrumentele de la fanfară, scaune, anvonul, ‘‘Biblia’‘.

A doua zi a continuat cu aceiași înverșunare și astfel clădirea a fost demolată până la temelie.

Aveau pe atunci șapte, opt ani, dar îmi amintesc așa ca pe un vis urât, cum mă țineam de mâna mamei și o vedeam plângând și eram îngrozită. Îi auzeam vorbind cu groază și se temeau că îi arestează. Pe lângă toate s-a mai dat și o amendă de 2000 de lei, enoriașii find nevoiți ca să vândă materiale din demolare pentru a face rost de bani.

A fost o biserică frumoasă, după ce mi-a spus mama mea, era a doua pe țară, dar credincioșii au rămas fără putere, fără grai; pășeau pe ulițele satului triști, tăcuți cu lacrimi în ochi.

Mai târziu a venit colectivizarea agriculturii și oamenii satului cei mai tineri s-au mutat la oraș, iar acest sat frumos și cu oameni pașnici, harnici și unițI a rămas aproape pustiu.

Ruinele ‘‘bisericii’‘ se văd și astăzi. Fundația mai există dar acolo au crescut spini și salcâmi.

Mă duc adeseori și stau și privesc și-mi dau lacrimile când mă gândesc ce a fost acolo odată și ce a mai rămas. Îmi sună și acum în urechi ‘‘strigătul acela al deznădejdii’‘ care s-a ridicat până la cer în ceea zi toridă de vară a anului 1959.

Biserica din Roșia a fost clădită după modelul Bisericii Creștine Baptiste din Tulca Jud. Bihor, aceiași meșteri iscusiți au construit ambele biserici.

Cei care doresc, pot procura cartea de la Biserica Penticostală din Sebiș, jud, Arad, pastor Teodor Dronca.

Rosia 3

3 gânduri despre “Strigătul deznădejdii (2)

  1. Radu

    Alaturi de tragedia care s-a abatut asupra satului Rosia, si a tarii in general,prin venirea comunistilor la putere, observam un fapt care merita remarcat :solidaritate !
    „Desi in sat erau trei religii, oamenii se ajutau…” si simeau bucuriile si necazurile impreuna.
    La auzul vestii triste , „valul de oameni veneau si curgeau ca un suvoi dezlantuit inspre sat
    …si-au aruncat uneltele de lucru in camp si veneau in tipete si bocet”
    Ne aducem aminte de relatarea din Fap.Ap.2, unde gasim de multe ori specificatia
    „toti impreuna” !

    PS biserica din imagine,este cea baptista, se vede a fi remodelata? Daca da,inseamna ca mai sunt enoriasi in Rosia…

    1. Biserica din imagine este cea ortodoxă. Biserica baptista are o altă clădire, o casă particulară unde se păstrează și azi instrumentele fanfarei din Rosia și unde are loc întâlnirea anuală a fiilor satului.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s