Toronto Blessing – Manifestările (2)

manifest

 

  1. Imitația de sunete animalice, grohăit, lătrat, răgete ca de leu, etc. Poate că cea mai controversată maifestare și noutate a lui Toronto Blessing este aceasta. Textele biblice cel mai des citate de apologeții mișcării sunt cele din profeții Mica (1:8) și Amos (3:8), care într-adevăr menționează sunete de animale, dar ele sunt doar metafore sau imagini poetice. „Leul răcnește; cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbește; cine nu va proroci?” (Amos 1:8). Cuvântul lui Dumnezeu este asemănat cu răgetul unui leu menit să sperie sau să inspire teama. Profetul Mica descriindu-și lamentația folosește comparații cu șacalul și ștruțul, primul un mamifer al doilea o pasăre.

Voi reveni la analiza biblică a acestei maifestări mai târziu, dar trebuie menționat aici câteva lucruri:

  1. Nici unul din versetele citate de apărătorii cauzei Toronto, nu poate fi forțat să spună că trebuie să ne manifestăm ca animalele în prezența lui Dumnezeu.
  2. În multe experiențe o asemenea manifestare nu pune în evidență prezența Duhului lui Dumnezeu, ci mai degrabă prezența celui rău.
  3. Nu avem niciun precedent biblic menționat în bogata experiență a Bisericii primare. Dacă se menționează undeva sunete deosebite în timpul rugăciunii (Romani 8:23, 27) ele sunt sunete omenești și nu animalice.
  4. Sunetele sunt percepute ca o degradare și umilire a oamenilor lui Dumnezeu, oferindu-se un nou prilej de vorbire de rău a lucrării lui Dumnezeu.

În „Toronto Blessing Scrolls”, din septembrie-octombrie 1996, Greg Makeham în răspunsul său unuia care întreabă despre sunetele de animale, spune: „În primul rând trebuie să luăm în considerare faptul că dacă creștinii trebuie să evite să facă ceea ce fac demonii, atunci nu ne mai rămâne prea multe de făcut! (Desigur NU mă refer la PĂCAT așa cum este descris el de Scriptură). Adevărul este că Dumnezeu este CREATOR, iar Satana nu face decât să IMITE!! Atât Scriptura cât și experiențele vieții (ocultismul, New Age, religiile estului, etc) dovedesc că demonii pot acționa și se pot manifesta în același moduri uneori ca și creștinii – de exemplu, demonii pot vorbi în limbi, pot vindeca oameni, pot să se roage lui Dumnezeu, să cânte, să citeze versete din Scripturi – asta numai ca să numim câteva! Desigur, aceste lucruri sunt contrafaceri, falsuri și nu stau în picioare ca lucrări ale lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ceea ce vreau să spun este că noi n-ar trebui să interzicem râsul sau sunetele animalice pentru simplu fapt că demonii se manifestă astfel – apoi, ca să fim consecvenți, ar trebui să interzicem și celelalte lucruri pe care le fac demonii așa cum le-am menționat mai sus!!! Să nu mai vorbim în limbi! Nici să favem vindecări! Nici muzică! – Evident, suntem ridicoli, nu-i așa?” (Greg Makeham, The Toronto Blessing Scrolls, septembrie-octombrie 1996, Joi, 12 septembrie 1996, (Triretreat@aol.com).

Lucrul care mă îngrijorează din logica acestui om, este că râsul și sunetele animalice sunt puse alături de rugăciune, închinare, citatul versetelor din Scriptură, cântare, darul vorbirii în alte limbi, toate lucruri pozitive, parte integrantă din viața creștinului care trăiește sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă Satana vrea să le imite pentru a crea confuzie, este ușor de înțeles. De ce însă este necesar să-l imităm noi pe Satana care râde prostește și batjocoritor și care scoate sunete de animale? Pentru că nu ne mai rămâne mare lucru să facem și noi? Cui folosește faptul că-l imităm pe Satana „care răcnește ca un leu și caută pe cine să înghită?” (1 Petru 5:8). Ce beneficiu spiritual poate avea aceasta? Câtă glorie primește Dumnezeu în urma acestor răgete?

 

  1. Comportament de bețiv. O altă manifestare care îngrijorează este comportarea asemănătoare cu beția „beția în Duhul”. Orcum am vrea să găsim o bază biblică unui asemenea comportament, nu putem forța textele biblice furnizate. Bunăoară impresia unor batjocoritori la Rusalii (Fapte 2:13), că ucenicii ar fi „plini de must” sau turmentați, nu a izvorât din comportamentul lor bizar și ieșit de sub control. Ei îi auzeau vorbind în limbile grupărilor lor etnice, ceea ce este mai degrabă acțiune coerentă, controlată și sobră, decât rezultatul procentajului de alcool în sânge. Vom reveni și aici cu o analiză mai temeinică a textelor biblice invocate.

Îngrijorător peste măsură sunt rapoartele care consemnează faptul că cei „beți” astfel se urinează pe ei în public, sau declarațiile unor femei care susțin că în timpul acestei stări de beție și „înjunghiere”, căzute pe jos, au experimentat orgasme. Efectele sunt catalogate ca „eliberări” ale persoanelor implicate.

 

  1. Convulsii. Ele sunt catalogate ca semne ale prezenței lui Dumnezeu, când de fapt în Scripturi găsim exact opusul. În Marcu 1:25-26; scuturăturile menționate aici în comportamentul celui demonizat sunt numite în greacă: sparaxan – omul fiind aruncat în convulsii, sau spasme violente. Cuvântul vine de la sparasso (The Complete Biblical Library. The New Testament Greek-English Dictionary, Springfield, Missoury 1991, p. 87  – Vol. Sigma-Omega, 4375-5457), verb folosit doar în Marcu și Luca, descriind convulsiile celor posedați de demoni la întâlnirea lor cu Isus Christos. Verbul se folosește uneori în textele necreștine, descriind azvârlirea cât colo a unui om asaltat de coarnele unui animal. În textul Scripturii el desemnează întotdeauna spasmele produse de posesia demonică.

În toate manifestările de mai sus chiar dacă unele își găsesc precedente scripturale, ele nu pot fi normative, și mai ales ele nu pot fi etalonul de măsurat al spiritualității cuiva sau a eficacității întrunirilor religioase de orice fel. Putem spune că alții nu sunt binecuvântați de Dumnezeu dacă nu manifestă nici un alt semn vizibil asemănător celor de mai sus? În ultimă instanță ceea ce caută Dumnezeu de la fiecare din noi este să creștem într-un caracter tot mai aproape de cel al Domnului Isus Christos. Confruntați cu asemenea manifestări, trebuie să ne întrebăm dacă ele folosesc la ceva în construirea acestui caracter, și mai ales, dacă ele aduc glorie lui Dumnezeu și Împărăției Sale.

4 gânduri despre “Toronto Blessing – Manifestările (2)

  1. Pingback: Toronto Blessing – Manifestările (2) | B a r z i l a i – e n – D a n

  2. O analiza echilibrata a fenomenului facuta la vremea aceea – „Holy Laughter & The Toronto Blessing – An investigative report” – James A. Beverley, 1995 – Zondervan Publishing House.
    „James A. Beverley is professor of theology and ethics at Ontario Theological Seminary in Toronto, Canada. He has specialized for twenty years in the study of modern religious movements.” (back cover).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s