”Beția în Duhul” (2)

Betia 2

”Beția în Duhul” – continuare

Un alte verset mult citat de către apologeții lui Toronto Blessing este cel din Efeseni 5:18: ‘‘Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.’‘

Expresia apostolului Pavel: ‘‘nu vă îmbătați de vin’‘ (kai me methuskesthe oino) exprimă dezacordul cu intoxicația alcoolului, obicei curent al timpului de celel mai multe ori asociat cu cultul lui Bachus, poruncind, așa cum spune o altă traducere: ‘‘Încetați să vă mai îmbătați de vin!’‘, sau cum traduce atât de sugestiv, Noul Testament de la Alba Iulia: ‘‘Și nu vă îmbătareți de vin, întru care iaste curvie, ce vă împleți de Duhul’‘ (Noul Testament, tipărit pentru prima dată în limba română la 1948 de către Simion Ștefan, mitropolitul Transilvaniei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, a Alba Iuliei, 1988, pagina 490).

Intoxicația alcoolului, este ‘‘destrăbălare’‘ sau așa cum bine traduce Testamantul de la Alba Iulia: ‘‘curvie’‘, adulter spiritual cu alt dumnezeu decât cel adevărat. Dimpotrivă, (alla), spune Pavel, ‘‘fiți plini de Duhul Sfânt’‘ (alla plerousthe en pneumati). Conjuncția alla este una din favoritele lui Pavel în epistolele sale. Ea exprimă contrastul sau restricționează sensul afirmațiilor, de cele mai multe ori scoțând în evidență contrastul dintre pozitiv și negativ. Pavel avertizează pe credincioși că umplerea lor fizică de alcool duce la destrăbălare, la excese, de aceea oferă soluția, ca dimpotrivă, să fie umpluți de Duhul Sfânt. Nu credem că Pavel dorește să ofere o alternativă beției fizice printr-o beție duhovnicească. Dimpotrivă. Pavel oferă alternativa sobrietății plinătății Duhului, în locul destrăbălării plinătății alcoolului. Porunca sa o exprimă printr-un verb pasiv imperativ prezent, tradus corect de Cornilescu: ‘‘Fiți plini de Duh’‘ (Fiți umpluți cu Duhul Sfânt – plerousthe en pneumati).

Pavel dorește să spună: Fiți treji (nu beți de vin) și plini de Duhul Sfânt. Nu putem înțelege altfel acest verset, decât în contextul altor texte care îndeamnă exact la același lucru, la evitarea oricărui fel de intoxicație, la sobrietate. Celelalte instrucțiuni pe care ni le dă Pavel în același capitol, cum ar fi: comunicare și părtășia frățească, intonarea psalmilor și a cântărilor duhovnicești împreună, lauda adusă lui Dumnezeu, mulțumirea în orice situație, supunearea reciprocă, relațiile armonioase în familie, etc (versetele 19-22), sunt toate acțiuni pe care nu le putem face fără o minte clară, limpede, fără nicio influență a unor substațe toxice. La această idee putem cita o serie de versete biblice în care suntem sfătuiți să ne ferim de orice intoxicație, să fim ‘‘treji’‘ în sensul lipsei oricărui agent care tulbură mintea (1 Tes. 5:6; 5:8; Tit 2:4; 2:6; 1 Petru 1:13; 4:7; 5:8; 1 Tim. 3:2; 3:11 etc). O persoană într-o stare de transă sau intoxicație, când mintea nu-i funcționează la toți parametrii, este o țintă ușoară a celui rău.

Termenul ‘‘plini’‘ – plerousthe, vine de la verbul pleroo, care poartă ideea atingerii unui standard de măsură sau atingerea unui punct de saturație sau nivel de satisfacție. El conține ideea întotdeauna prezentă a unei umpleri totale, a umple ceva până la epuizarea întregii capacități. De exemplu când Petru se adresează lui Anania, el întreabă: ‘‘pentru ce ți-a umplut Satana inima…?” (Fapte 5:3), el spune că în inima lui Anania nu mai era loc pentru nimic altceva decât înfluența celui rău. Apoi, se spune despre ucenici că ‘‘erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt’‘ (Fapte 13:52), la fel, măsura, capacitatea lor era pe deplin satisfăcută de prezența divină, și această plinătate le definea întreaga viață.

Un alt pasaj folosit adesea de apologeții ‘‘beției în Duhul’‘ este cel din Ieremia 23:9-11: ‘‘Asupra prorocilor. “Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte. Căci țara este plină de preacurvii, și țara se jelește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate” Toată alergătura lor țintește numai rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire! Prorocii și preoții sunt stricați: “le-am găsit răutatea chiar și în Casa Mea, zice Domnul.’‘

Profetul Ieremia este îngrozit de judecata lui Dumnezeu împotriva prorocilor care nu mai atenționează pe poporul de consecințele păcatului din viața lui. ‘‘Beția’‘ de care vorbște profetul este simbolul judecății divine care va veni peste acești proroci, și nicidecum o stare de ‘‘intoxicație cu Duhul Sfânt’‘ cum vor să ne lase să credem apologeții de la Toronto Blessing. Versetele 30 la 34, scot în evidență tocmai judecata care va veni peste prorocii care se fac vinovați de folosirea incorectă a darului lor.

De mai multe ori în Scriptură, o stare ca de beție este asociată mai degrabă cu pedeapsa divină decât cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Iată ce spune Isaia: ‘‘Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, și le-am vărsat sângele pe pământ’‘ (Isaia 63:6).

Apocalipsa vorbește despre ‘‘vinul mâniei lui Dumnezeu’‘ (Apoc 15:10). Apoi Psalmul 75:8, ne spune că: ‘‘În mâna Domnului este un potir în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toți cei răi de pe pământ îl sug, îl sorb până la fund!’‘ Citatele ar putea continua.
(Pentru a aprofunda studiul textelor care se referă la beție, sau la consumul de alcool, se pot consulta: Deut. 32:42; 1 Sam. 1:13, 14; Ps. 107:27; Eccles. 10:17; Isaia 29:9; 34:5; 49:26; 63:6; Ier. 13:13; 23:9; 25:27; 51:7; Ezec. 23:33; Zah. 9:15; Luca 21:34; Fapte 2:15; Rom. 13:13; Gal. 5:21; Efes. 5:18; 1 Tim. 3:3; Tit 1:7; 1:7; 1 Petru 4:3, Apoc. 17:6).

Biblia vorbește mai degrabă de o întoxicare a celor răi, ca urmare a pedepsei și judecății divine, decât despre o binecuvântare exteriorizată printr-o stare ieșită din normal sau controlul rațiunii.

Descriind vremurile rele ale sfârșitului, Pavel atenționează că oamenii vor fi: ‘‘iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu’‘ (2 Tim. 3:4). Lumea devine tot mai religioasă și religia tot mai lumească. Auto-gratificațiile încep să devină semnul distinctiv al multor creștini. În unele biserici creștinii se închină mai degrabă închinării, decât Creatorului adevăratei închinări. În întrunirile ‘‘mișcării râsului’‘ participanții își exaltă și excită emoțiile pănă când ele culminează cu plânsete, râs isteric, căderi pe jos, sunete de animale, etc, în loc să-L înalțe și glorifice pe Dumnezeu. Dragostea de plăceri a pătruns în Casa lui Dumnezeu. Când plăcerile devin ținta căutărilor noastre, ne deschidem poarta sufletului larg pentru cel rău. ‘‘Beția în duhul’‘ este o asemenea poartă.

Beția este o auto-indulgență și auto-gratificație ce provine din alcool. Beția în duhul ete o formă de auto-indulgență și auto-gratificație care provine de la duhuri rele.

În concluzie, putem spune că:

– Biblia, atunci când se referă la beție, de obicei condamnă și interzice credincioșilor s-o practice. Prin implicație și ‘‘întoxicarea’‘ sau aparența ei (Rom. 13:13).
– Ca metaforă, Biblia vorbește de beție descriind efectele mâniei lui Dumnezeu împotriva celor răi.
– Când Ana s-a rugat, singura evidență de beție pe care a văzut-o preotul Eli era că ea își mișca doar buzele fără să scoată niciun sunet, din pricina necazului și amărăciunii sufletului ei. Confruntată de Eli ea refuză critica, vehement.
– În Ieremia 23:9 nu ni se oferă un model de urmat ci aici avem experiența lui Ieremia în contextul revelației care i s-a prezentat de către Dumnezeu.
– Textul din Faptele apostolilor care descrie Rusaliile nu se referă la nici o intoxicație a ucenicilor, ci avem consemnate cuvintele batjocoritorilor lor. Petru s-a ridicat ca să contrazică imediat o asemenea acuzație.
– Biblia ne învață să ne purtăm cu decență în mijlocul oamenilor (Romani 13:13; Luca 21:34).
– Umplerea cu Duhul este pusă în contrast cu starea de beție (Efeseni 5:22, 23), pentru că una din primele roade ale Duhului este auto-controlul, sau înfrânarea poftelor (Galateni 5:22, 23).
– Nu găsim nicăieri în Scriptură vreo dovadă că biserica primară se închina lui Dumnezeu folosindu-se de manifestări similare celor pretinse de Toronto Blessing, în special ‘‘beția în duhul’‘.

Urmărind cu atenție toate închinările publice ale bisericii primare, menționate în Noul Terstamet nu putem găsi nici măcar cea mai mică aluzie la râs sau la ‘‘beția în duhul’‘. Dacă nici apostolii și creștinii bisericii primare nu erau plini de Duhul Sfânt, atunci cine mai este? Comportamentul lor este decent, normal, demn, sobru, deschis, sincer, pasionat. În niciun caz straniu sau indecent. Chiar dacă cei din Corint au făcut la un moment dat abuz de unul din darurile Duhului, cel al limbilor, Pavel intervine cerând creștinilor să păstreze ordinea și disciplina în biserică, lucru mult mai important pantru ca nimeni să nu vorbeacă de rău Biserica lui Christos, și nimeni să nu zică ‘‘că sunteți nebuni’‘ (1 Cor. 14:23). Ce ar zice același apostol de comportamentul unor creștini de azi? Ușor de imaginat.

2 gânduri despre “”Beția în Duhul” (2)

  1. Dintre sute de imagini
    Ce colinda Internetul
    Cate-s pe-ale vietii pagini
    La Oglinda ca Profetul ?

    Dintre postari ziditoare
    Care pe Pamant colinda
    Cate vor ramane oare
    Ca Profetul la Oglinda ?

    De-i goni fie betia
    Fie tot ce nu-i cu dreptul
    Tot va creste-imparatia
    La Oglinda, ca Profetul

    Ne-nteles ramane gandul
    Cu reflectia-i succinta,
    Zboara vesnic, inganandu-l,
    Ca profetul, la Oglinda …

  2. Pingback: ”Beția în Duhul” (2) |

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s