Dreptatea și tăcerea noastră

Dreptatea

Pe platoul pichetului de grăniceri, în genunchi, cu palmele umflate și spatele învinețit de bastoanele ofițerului anchetator, fratele meu, George Lascău și ‘’tata Moise’’ (cum îl numeau cei apropiați pe fratele Moise Ardelean, tatăl președintelui Cultului Creștin Penticostal din România), primiseră ordinul să-și facă ultima rugăciune că vor fi împușcați. Erau învinuiți că au facilitat ‘’trecerea fruduloasă’’ a frontierei pentru fratele meu mai mic, Nelu Lascău și a lui Dan Ardelean, fiul fratelui Moise.

Nu i-au împușcat, dar i-au schinghiuit ore în șir și i-au bătut măr. Când am văzut palmele fratelui meu a doua zi, m-am cutremurat. Arătau ca gogoșile. Zile la rînd n-a putut ține de volanul mașinii.

Pentru că știam că telefonul lui și al meu era ascultat, l-am sunat și am tunat și fulgerat împotriva bestialității și cruzimii grănicerilor români și a securității și i-am promis că voi informa Europa Liberă, Congresul și Senatul american. Am rostit o serie de nume de senatori pe care-i cunoașteam și am amenințat că lumea întreagă va afla de faptele acestea odioase.

A doua zi, după telefonul meu, George a fost chemat la Securitatea din Arad. Spre suprinderea lui s-au purtat mult mai omenește cu el, și i-au comunicat că ei rezolvă problemele din țară și nu senatul american și că ar face bine să-I spună adevărul acesta și fratelui lui din Oradea. Ostilitățile în cazul acela au încetat.

În fața tragediei familiei Butnariu, căreia i s-au răpit cei cinci copii, aud și citesc tot felul de reacții. Fiecare are dreptul la opinie, dar constat înclinația noastră spre tăcere și lipsa de acțiune. Îndemnăm oamenii să de roage și nu e rău. Ca biserică ne rugăm mereu pentru această familie și nu este nicio rugăciune în familia mea să nu-i pomenim. Dar este oare suficient?

Studiind Scriptura, constatăm că Dumnezeu a cerut o impletire a rugăciunii cu acțiunea. Rugăciunea nu este doar rostirtea unor vorbe și o așteptare pasivă după rostirea lor. Este rostire și acțiune pe direcția rugăciunii. Tocmai aici ne dovedim credința, nu prin așteptate ci prin acțiune.

În altă ordine de idei, răul se teme de lumina adevărului. Familia a fost avertizată de agitația de pe media socială. Înseamnă cu naziștilor din această organizație de răpit copii nu le este totuna la publicitatea actului lor samavolnic. Asta înseamnă că publicitatea în acest caz are rezultate. Demonstrațiile în fața Ambasadei Norvegiei la București și în alte state ale lumii nu rămân fără răsunet. Ambasadorul, care dă note informative de câteva ori pe săptămână este obligat să menționeze tensiunea din stradă în legătură cu acest caz.

Imediat după tragedia de la Kolectiv, o serie de culte din România, și cel penticostal, au dat communicate în legătură cu evenimentul, exprimându-și compasiunea și oferindu-și sprijinul. Frumos. Mirarea mea este că în acest caz nu se dă niciun comunicat din partea cultelor creștine din țară. Nu am motive să cred că ei nu fac nimic, ci constat doar lipsa unor astfel de documente publice. Chiar dacă sunt doar 5 copii răpiți și nu 60 de tineri morți, situația este tot gravă și periculoasă. Cinci copii vor fi îndoctrinați ori ca atei, ori ca homosexuali de o societate degradată moral. Ei nu vor mai vorbi limba părinților lor și nu vor mai cunoaște adevărata dragoste de mamă.

Apelul meu la o demonstrație în fața Ambasadei Norvegiei din București a sunat în pustiu, cu toate că am cunoscut cu această ocazie oameni de mare inimă, gata să facă sacrificii.

Lipsa unor luări publice de poziție din partea cultelor evanghelice mă îngrijorează. Unii îi scuză că nu vor să-și discrediteze capitalul de încredere. Apărându-l pe cel nevinovat, sărind în apărarea celui nedreptățit, nu-ți discredintezi capitalul de încredere ci îl întărești, îl consolidezi. Oamenii vor investi mult mai multă încredre într-un lider care le apără interesele, decât într-unul care tace și nu face nimic.

Am să parafrazez spusele pastorului protestant Martin Niemoller:

‘’Când Hitler i-a atacat pe evrei, eu nu eram evreu, de aceea nu mi-am riscat capitalul de încredere și n-am zis nimic. Când Hitler i-a atacat pe catolici, eu nu eram catolic, și de aceea nu mi-am riscat capitalul de încredere și n-am făcut nimic. Când Hitler i-a atacat pe cei din sindicate, eu nu eram sindicalist așa că nu mi-am consumat capitalul de încredere și n-am spus nimic. Când Hitler m-a atacat pe mine și Biserica Protestantă – nu mai era nimeni care să-și discrediteze capitalul de încredere și să ne apere.’’

Ca să ne trezim, este nevoie să așteptăm până vor veni după copiii și nepoții noștri?

‘’Singurul lucru necesar ca răul să triumfe este ca oamenii de bine să nu facă nimic.’’ (Edmund Burke).

12 gânduri despre “Dreptatea și tăcerea noastră

  1. Pingback: Dreptatea și tăcerea noastră |

  2. Frate pastor Lascau, sunt intru totul de acord cu dumneavoastra si cred ca trebuie sa se ia actiune si sa se protesteze la ambasada Norvegiei din Bucuresti si in alte tari. Am vazut si auzit multi care ar dori sa protesteze la ambasada Norvegiei. Din ce am inteles din comunicatele de pe pagina de facebook special creata, se spune sa avem rabdare si ca se incearca rezolvarea pe cale diplomatica si apoi vom vedea ce actiuni sa se intreprinda.

    Parerea mea ca acesti oameni din Norvegia care au facut acest lucru nebunesc nu doresc rezolvarea diplomatica, ei vor sa faca ce au in plan si anume sa fure copiii acestei familii.
    Intradevar cred ca un protest la ambasadele Norvegiei din RO si alte tari ar sustine foarte mult familia in demersul de a-si recupera cat mai repede copiii si ar da pe fata acest sistem dracesc din Norvegia.
    Nu cred ca Dumnezeu ne-ar opri sa facem acest protest, ci ne-a spus sa indraznim caci El a biruit lumea.
    Domnul sa dea izbanda!

  3. Pingback: Dreptatea și tăcerea noastră – CrestinTotal.ro

  4. pătrățel

    Daca spunem ce gandim suntem redusi la tacere chiar si de catre cei care teoretic ar trebui a fie in aceeasi tabara cu noi. Si ne mai miram ca ne vorbesc despre tacere, despre actiuni de culise, despre actiuni in spatele scenei? Dar ce avem noi de ascuns? Nu ar trebui ca faptele noastre sa fie doar in lumina? De ce sa ne ascundem?

    nu cred ca voi intelege niciodata comunitatea evanghelica😦

  5. pătrățel

    Cum as putea afla daca se va organiza o manifestatie in canada (montreal)?

    (scuze daca nu e locul aici pentru intrebarea mea dar cum nu am cont pe facebook….)

  6. covariuc

    Cica in parlamentul Romaniei ar fi niste penticostali si baptisti. In campania electorala ptr europarlamentare, comunitatea evanghelica din Romania a sustinut un avocat, cica crestin. Nu am auzit nici o voce de a lor in cazul familiei Bodnariu. Daca era in perioada campaniei electorale sigur avea ceva de spus.

  7. Zic si eu cum a zis Tiberius: s-a spus de multe ori de cate reprezentantii familiei sa avem rabdare si sa nu facem nimic pentru a nu dauna demersurilor. Probabil toata lumea asteapta o ‘dezlegare’ din partea lor pentru a intreprinde ceva mai ‘vizibil’.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s